Imagini in exclusivitate:
Pentru mai multe imagini trimite-ti e-mail la office@media-channel.ro sau Robertt.Gheorghevici@media-channel.ro
sau apelati numarul 0727 25 33 00 .
Cristian Bodnărescu îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte scriitorul Cristian Bodnărescu denotă că este în primul rând roman!
profesor universitar Viorel Dontu
Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.
Cuvântul lui Cristian Bodnărescu
Luna noiembrie a anului 2011 este pentru scriitorul Cristian Bodnărescu una fructuoasă. Ea marchează apariţia sa în 3 volume, anume: în Atologia ,,Cuvântul în Timp”, în cartea ,,De vorbă cu Stelele” (fiind intervievat de academicianul George Roca, scriitor din Sidney) şi în Buletinul semestrial ,,Bibliotheca Septentrionalis” al Biblitecii Judeţene ,,Petre Dulfu” din Baia Mare.
Antologia Cuvântul în Timp apărută în noiembrie 2011 este foarte frumoasă. Este realizată artistic. Hârtia este de calitate şi tirajul cărţii este foarte mare. Cristian Bodnărescu figurează pe locul 3 în ierahie din cei 30 de scriitori aleşi. Poeziile sale mi s-au părut de o maturitate extraordinară, genialitatea regăsindu-se în spiritul acestor poezii. Stilul lui Cristian Bodnărescu este diferit faţă de ce aţi văzut dumneavoastră în alte poezii. Nu este un stil imitator precum adopta unii scriitori ce îi imitia pe Eminescu ori Arghezi. Nu, domnul Cristian Bodnărescu este un el, un original şi asta este important. Degeaba mai apare aiurea câte un scriitoraş ieftin care se cam trage din mantaua lui Eminescu, parafrazându-l pe Gogol. Eu nu fac altceva decât să spun adevărul; iar adevărul curat este că domnul Cristian Bodnărescu scrie poezii valoaroase.
,,După moartea bunicului meu am simţit anumite trăiri şi nevoia de a scrie. Astfel, i-am dedicat o poezie, apoi o altă lui Iosif, personajul biblic; care a fost apreciată de profesoară de religie, nedorind însă să o citesc în clasă. Pe atunci aveam 9 ani.”, ne spune scriitorul.
,,Dorinţa de a depăşi prin scris lanţurile robiei temporalităţii şi spaţiale m-a determinat să mă apuc de scris, în anul 1992.” afirma domnia sa Cristian Bodnărescu.
Pe scriitorul Cristian Bodnărescu l-am cunoscut pentru prima dată la cenaclul Quasar în anul 2000. Este un om pe cât de valoros pe atât modest. Domnul Cristian Bodnărescu este realizator de şedinţe ale cenaclului Quasar până în anul 2008. Dumnealui face multe lucurri bune şi munceşte enorm de mult (unul din rezultatele dumnealui este Radio Zidul- www.radiozidul.ro).
Citind despre domnul Cristian Bodnărescu în prezentarea sa realizată în antologia ,,Cuvântul în timp” putem afla că este un tânăr academician în cadrul Camerei Deputaţilor a Academiei de Studii Înalte, Iaşi.
Poetul Cristian Bodnărescu intra prin apariţia dumnealui în această antologie a scriitorilor romani în rândul erudiţilor care nu întâmplător s-au născut pe tărâmurile româneşti, cu predilecţie.
Iubirea omniprezenta în poezia lui Cristian Bodnărescu depăşeşte granita esteticii, fiind o dorinţă a spiritului uman şi nu doar o simplă trăire pur emoţională, trivială.
,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e” scrie în Biblie, versuri preluate şi de Marin Preda în ,,Cel mai iubit dintre pamanteni”. Unele lucruri se scriu doar cu sânge. Plutirea indumenzeita prin sânge a poporului român atinge universalitatea în dor şi dragoste.
Poezia lingvistică a poeziei noastre româneşti o reprezintă creaţia lui Cristian Bodnărescu.
Rămânem în antologia poeziei româneşti prin acest mare poet care este Cristian Bodnărescu! Eu manifest respect şi dragoste faţă de poezia domnului Cristian Bodnărescu.
Nu în fiecare zi avem plăcerea de a citi această poezie care ne ajută să fim mai aproape de viaţă, de spirit şi de spiritualitatea românească.
Sunt mulţi oameni care au văzut în Cristan Bodnărescu valoarea unui poet adevărat, ce spune ceva eternităţii şi reprezintă o generaţie; între care şi consiliul consultativ al antologiei de faţă. Lumea s-a cam săturat de pseudocultura, de pseudoştiinţa, de pseudocunoastere şi e un lucru bun. Cristian îi ajută pe oameni să îşi găsească spiritualitatea lor şi pe romani pe cea românească. Prin tot ceea ce face şi gândeşte dumnealui este în primul rând roman!
Domnul Cristian Bodnărescu e un poet bun, care ştie ce vrea. Pentru a putea scrie o poezie trebuie să munceşti mult şi să ai multă cultura în spate. Munca şi talentul au făcut din domnul Cristian Bodnărescu să fie şi un poet antologic, de crestomatie.
Crestomatii
Antologiile sau crestomatiile sunt foarte puţine. Trebuie să recunosc că până în 1989 erau destul de numeroase. Eu am avut şansa din liceu să folosesc aceste antologii de texte literare, putând lua ce-i mai frumos de la aceşti mari scriitori romani. Prima crestomatie a fost a lui Timotei Cipariu, erudit roman, unul din membrii fondatori ai Academiei Romane şi omul care se apropie de titanul nostru Bogdan Petriceicu Haşdeu. Linia continua cu Dimitire Cantemir şi George Călinescu, omul care pune bazele teoriei literare româneşti , semnând istoria literaturii româneşti. Al Piru şi Marino de la Cluj sunt discipolii lui George Călinescu.
Al Piru era acid. Faţă de un scriitorul Boureanu şi-a permis să afirme: ,,Dacă vreţi să ştiţi ce înseamnă poezia lui, analizaţi-i numele”. Adrian Păunescu are o poezie, ,,Calul calare” care tot repetă ,,Calul călare pe calul calare”; nemaiterminandu-se acel cal. Al Piru spunea ,,Aceasta este poezia lui Adrian Paunescu”. Pe Al piru l-am cunoscut, el venind acasă la mine. Eram prieteni de familie, domnul Al Piru fiind coleg cu tatăl meu, profesorul Dumitru Dontu. De atunci nu mai apar numeroase antologii, nu ştiu ce se întâmplă.
Antologia ,,Cuvântul în Timp” este uluitoare şi beneficiază de respectul meu. Este precum volumul ,,Cuvinte potrivite” semnat de Tudor Arghezi.
Poezia lui Cristian Bodnărescu
Oferim patru compozitii ale autorului drept cadou de Crăciun.
Poezia ,,Domino” este un domino al cuvintelor şi gândurilor domniei sale Cristian Bodnărescu, în ea fiind relevant spiritul rock-ului; dumnealui fiind un pasioant al acestui gen muzical, la fel ca şi mine. ,,Domino” este un ,,joc al cuvintelor” dacă alegem metafora argheziană.
Domino
Marea gândurilor necuvântate
Din al tău ochi stins se varsă
Şoapte macabre se întrevăd
Sub pale măşti pe cerul negru.
Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte
Pe umbra gândului beatic de primăvară
Descătuşat de orice robie temporală.
Atunci vocea de cenuşă lumină
A copiilor stafii tomnatice.
A fost într-un vis trecut, de mai târziu…
Şi n-am mai apucat împreună a păşi
În grădina noastră damnată
Pentru ultima oară…
Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii
Urma paşilor pierduţi în neant.
Din flaut statuile micilor îngeri cântă
Fastuosul nostru concert de rock
…Ultimul concert de rock.
Suntem acum doi bătrâni
Batjocoriţi de Dumnezeu
Însă eu voi face o vrajă
Ultimă vrajă din această viaţă.
Deschide ochii şi luna ne va lumina
Tinerele chipuri angelice
La apus de orizont.
Buzele noastre vinete se vor lipi
Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor
…Noaptea învierii noastre.
Acum închide ochii muza mea
Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina
Întunecatul necuprins.
Cristian Bodnărescu
-2009-
Ana, cel mai simplu şi frumos nume. Nume de sfântă, Ana fiind mama Sfintei Fecioare Maria. Ce este mai frumos decât să-ţi iubeşti mama, ce este mai sfânt? În poezie poetul Cristian Bodnărescu retrăieşte dragostea eternă a eternului spirit. Este o trăire îndumnezeită, cutezând spre dragostea şi iubirea eternă. Nimic nu este mai frumos de a simţi dragostea ce-ţi vine din suflet şi e bine să avem un suflet de copil. Deschidem o cutie a inteligenţei umane prin poezia ,,Ana” a lui Cristian Bodnărescu.
Ana
-cea care-a murit-
Pentru toţi cei care au dăruit tot
Pentru o clipă şi o clipă pentru tot,
Stingându-se dureros, la zori..
Visul de apoi,durere
Taina goticelor ziduri
Mai păstrează lacrima
Dansului de muze virgine
Ce din a ta umbră apune.
Taine ale trecutului, meschine
Al măştilor chip iau.
Ele râd…
Cu sete ele beau suflul pereţilor
Săraci bătrâni,ce nu se-ncumetă
A muri, în taina de-altădată trăind
…a negrului trandafir.
Suflul greu al bătrânilor
Este luat de vechile candelabre…
Şi iată că perdeaua otrăveşte palida adiere tomnatică
Oferindu-i garoafele morţii.
Şi atunci…atunci glasul cavoului
Îţi murmură de crăiasă moartă nume,
Îngropat în el.
Tu aievea pluteai uşor
În paşii nestemaţilor narcişi.
În vis noi apăream,
Iar chipul pictat ne era
Pe umbrele a doi gargoili, dezbrăcaţi si
Decăzuţi.
Am îndrăznit…am îndrăznit să privim, cu sfială şi teamă,
Şovăielnica rază de minciună
A pierdutului paradis…
Am cutezat…am cutezat a fi doar o trecătoare clipă
A eternului chaos…
Am conştientizat…
Şi acum,prin cadavrele
Vremelnicelor miraje
Croi-ne-vom drum;
Doi îngeri izgoniţi şi goi
Din al paradisului vis neîmplinit de coşmar.
Iar pe tine te răpeşte
Tandra cântare a sufletelor moarte.
Ne vom revedea?
Tu,vis înfrigurat de toamnă pierdută.
Acum îţi sărut sângerândele-ţi buze
Care îngână cuvântul interzis
De moartă.
Plutind tu urmezi
Dulcea cântare a copiilor
Ce din glas mort curge
Rostindu-ţi numele:
Ana
Cristian Bodnărescu
-2003-
-cea eternă-
Freamătul vântului în pustiu
Îţi grăieşte conturul chipului;
Ai fost cândva, în eternul vid
De mai târziu.
În nopţile albe
Aievea de mână ne luam
Iar paşii de pustiul perpetuu
Ne erau absorbiţi,
Vântul besmetic pletele ne mângâia
Iar luna plină îţi grava nesfarsita-ţi expresie.
Chipurile statuare
Cu delir ne veghează
Grăbita noastră trecere
La ivirea razelor de soare
Între frunzele pământului.
Imaginea-ţi apare
Atunci când cizmele-mi le calcă
…În Grădina damnată
Susurul izvorului
Chipu-ţi curat păstrează
Atunci când sufletu-ţi revarsa
În spiritul fluviu.
Doar focul aztecilor
Spre cer te eliberează,
Pluteşti în tot şi toate.
Ne vom regăsi la final,
Atunci când timpul
Nu mai poate aştepta.
…Dar tu nu vei mai fi Ana
Cristian Bodnărescu
24 octombrie 2011
Durerea este cumplită în ,,Moarte şi praf”, ea uneori nu iartă nimic. Dragostea platonică este sfâşietoare. Unii consideră dragostea un simplu sentiment, Cristian ne arată că este de fapt o contopire şi unificare în suflet şi simţiri. Aceste sentimente vin să ne redescopere iubirea ce o purtăm în suflet.
Moarte şi praf
Pluteai uşor, iubita mea
Pe calea-mperecheată,
Pe nori fugari tu-mi dezmierdai
Durerea întrupată.
Priveşte-n jur!
Astăzi vom pleca în deşert,
Iar paşii adânci-ne-vom
În zăpada adevărată…
Trăind în basm noi vom zidi
Oaza de minciună, durere şi speranţă,
Unde vom căta spre palatul de Moarte Albă
…doar de noi zărit
Ne vom preface a bea vin, sorbind nisip…
Iar când ne vom pregăti a ne stinge,
Precum două lumânări abisale,
Norii fugari vor răsări.
Eu voi zâmbi, ca Moartea Albicioasă.
Şi-atunci când norii paradisiaci vor pieri, atunci…
Înseamnă ca m-am stins
Gândindu-mă la tine.
Pluteai uşor, iubita mea
Pe calea-mperecheată,
Pe nori fugari tu-mi dezmierdai
Durerea întrupată.
Cristian Bodnărescu
-1999-
Poetul Cristian Bodnărescu revine intru eternitate şi-ntr-un spirit ce freamătă în noapte (poezia Spre Cer). Noaptea, cerul, cosmogoniile şi universurile paralele şi cele care vin freamătă, regăsindu-se în această poezie. Toate aceastea vin din dorinţa domniei sale de a vedea cât mai multe. Cristian Bodnărescu explica voluptatea cerului. Bolta lui se numeşte poezie; este chiar bolta universului poetic. Nimic nu este mai frumos decât să rămâi în eternitatea sclipirii temporalităţii; doar timpul atestă valoarea poeziei.
Spre Cer
Privesc la ceas de noapte
Spre cerul înstelat
Şi astrele-nchegate
Mă cheamă neuitat.
Acolo între ele
Răsare parcă una
Ea peste tot şi toate
E cea mai mândră-ntruna.
Lumina-i ce străluce
Pe-ntunecate bolţi
Cuprinde viduri negre
Şi sorii dezinvolţi.
Sprea ea de mă voi duce,
De ea mă simt chemat
Să zbor acum în pace
Veşnic înaripat.
Astăzi o filă- ‘oi scrie
Şi mândru voi străluce
Doar o călătorie
Al meu gând să apuce.
Voi lumina abisul
Ce-n întuneric plânge
Astrele-mi sunt cuprinsul
Spre ele eu m-oi duce
În ultim ceas frenetic
Când voi simţi sfârşitul
Venind apocaliptic
La fel ca şi-nceputul
Lumina o voi strânge
Adulmecând agale
Noaptea de voi străluce
Cu voluptate mare.
La ultima sclipire
Ce o eman în lume
La steaua-amintire
Purced pe drum de spume.
Privind la tot şi toate
Eu am apus demult
Versuri îmbălsămate
Acuma se aud.
Pe cer în acea noapte
La stea eu mă arăt
Privind spre văi şi ape
În toate-s ancorat.
Mă cheamă neuitat
Şi astrele-nchegate
Spre cerul înstelat
Privesc la ceas de noapte.
Cristian Bodnărescu
-2009-
Miercuri 21 decembrie 2011 Viorel Dontu va invita la emisiunea Antologii vechi şi noi la Radio Zidul- www.radiozidul.ro între orele 20 şi 23.
profesor universitar Viorel Dontu, critic literar
noiembrie 2011, Iaşi
Adidas scoate la vanzare tricouri editie limitata Romania-Argentina
Intalnirea amicala dintre reprezentativele nationale de fotbal ale Romaniei si Argentinei va avea loc in data de 10 august 2011.
Partida dintre cele doua nationale va inaugura noua arena Nationala.
“Stadionul este de 5 stele si-l vom inaugura anul viitor, pe 10 august, cu Argentina”, a anuntat presedintele Federatiei Romane de Fotbal, Mircea Sandu.
Noua Arena Nationala va putea primi 55.000 de spectatori, iar in 2012 va gazdui finala Europa League.
Astazi la orele 10 dimineata , Magazinul Adidas din Baneasa Shopping City a fost aprovizionat cu tricourile Officiale ale Suporterului .
Mai jos gasiti o galerie Foto din magazin.
Cuplul Victoria şi David Beckham sunt în al nouălea cer. Familia lor a devenit mai mare, odată cu venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al lor.
Fotbalistul formaţiei Los Angeles Galaxy, David Beckham, a devenit tată pentru a patra oară, după ce soţia sa, Victoria, a născut o fetiţă, duminică dimineaţă, la Los Angeles, informează presa internaţională.
Fetiţa a cântărit 3.45 kilograme şi s-a născut la spitalul Cedars Sinai.
Cuplul mai are trei băieţi Brooklyn, în vârstă de 12 ani, Romeo, opt ani şi jumătate, şi Cruz, şase ani şi jumătate.
Deocamdată, David şi Victoria Beckham nu au anunţat numele fetiţei.
Sudanul de Sud devine astăzi, 9 iulie, cel mai nou stat al lumii. Apariţia acestuia pe harta mondială înseamnă atât începutul unui proces dificil de organizare şi muncă susţinută, cât şi un motiv de celebrare pentru noii locuitori. Ruperea de Sudanul de Nord pune capăt a peste cinci decenii de conflicte între cele două entităţi, marcate de două războaie civile, în urma cărora două milioane de oameni au fost ucişi.
Sara Pantuliano, o jurnalistă de la cotidianul britanic The Guardian, a realizat un reportaj pe acesată temă. “Atunci când aterizezi pe aeroportul din Juba, capitala noului stat, te simţi ca şi cum ai sosi la o mare reuniune de familie”, scrie aceasta.
Reporterul surprinde atmosfera de sărbătoare care domneşte în tot oraşul. Pregătirile pentru independenţă au fost în toi încă de zilele trecute.
Ziarista a surprins corurile de copii care repetau imnul naţional, femei îmbrăcate în porturi tradiţionale care intonau cântece de sărbătoare, maşini şi motociclete care claxonau frenetic. În aşteptarea zilei de astăzi, petrecerile s-au întins până târziu în noapte, iar întregul popor şi-a manifestat mândria în legătură cu “naţiunea copil”.
Locuitorii noii naţiuni – Republica Sudanului de Sud – au dansat în stradă, au lovit în bidoane şi au scandat numele preşedintelui celui mai nou stat al lumii, Salva Kiir, notează şi The Huffington Post.
Chol Allen, un politician de 32 de ani, a venit şi el să asiste la marele eveniment. Fugit din Sudan în 2003 şi stabilit actualmente în Tennessee (SUA), acesta s-a întors la Juba în urmă cu două luni pentru a nu rata petrecerea de la miezul nopţii, în cinstea noului stat.
După aceasta, scrie The Huffington Post, Allen intenţionează să se întoarcă în ţara adoptivă. “Am venit aici pentru acest moment”, a spus el. ”Noi toţi am fost născuţi într-un război. Fiecare dintre noi”, a adăugat acesta. Din punctul său de vedere, generaţia tânără va trăi altfel de timpuri, punându-şi speranţa în noua ţara, care s-a născut sub ochii lor.
Şi alţi locuitori au celebrat apariţia noii naţiuni, care şi-a câştigat independenţa astăzi. “Suntem fraţi şi surori care au suferit pentru o lungă perioadă de timp şi de aceea suntem acum în sărbătoare. Celebrăm totodată şi ceea ce vom realiza”, a afirmat Abdule Taban, un alt participant la eveniment. “Fiind independenţi, vom avea spitale şi şcoli, precum şi alte facilităţi. Mamele şi surorile noastre au murit în trecut din cauza faptului că unităţile medicale erau foarte departe de noi”, le-a declarat acesta plin de speranţă jurnaliştilor.
Cum s-a pus bazele Sudanului de Sud
La începutul anului, a fost organizat un referendum pentru a decide separarea regiunii de sud de restul ţării. Cu acestă ocazie, patru milioane de oameni au fost chemaţi la urne. Majoritatea (98,83 la sută din electorat) a votat pentru independenţa Sudanului de Sud.
Conflictul dintre Nord şi Sud a început aproape acum trei decenii, în 1983, şi a fost socotit o continuare a primului război civil sudanez. Conflictul a luat sfârşit în mod oficial în 2005, odată cu semnarea Tratatului de Pace dintre Armata de Eliberare a Poporului Sudanez (SPLA/M) şi Guvernul Sudanului. Încă de la început, noua ţară, scrie The Guardian, va avea de trecut obstacole dificile. “Cea mai mare parte a Sudanului de Sud rămâne un teritoriu subdezvoltat”, precizează cotidianul britanic. În plus, în acesată parte a lumii, oamenii trăiesc în sărăcie. Principala resursă a regiunii o constituie petrolul, iar împărţirea resursei va constitui în continuare o sursă de dispută între Sudanul de Nord şi Sudanul de Sud.
Noul guvern de la Juba va trebui să dea dovadă de curaj pentru a dezarma şi demobiliza Armata de eliberare a Poporului din Sudan (SPLA), organism care consumă mare parte din venitul ţării şi să creeze o poliţie civilă, care să ţină sub control securitatea, extrem de slabă, a majorităţii populaţiei, mai scrie publicaţia citată. În plus, cele două ţări vecine vor trebui să continue negocierile în legătură cu mai multe apecte, cum ar fi distribuirea resurselor sau stabilirea graniţelor.
Veniturile rezultate din petrol, care ar trebui să fie împărţite în mod egal, revin în mare parte Nordului, pentru că acesta deţine mijloacele de extragere şi prelucrare a ţiţeiului. Mai mult decât atât, frontiera celor ţări nu este încă demarcată în mod clar. Potrivit The Guardian, Juba, capitala regiunii autonome Sudanul de Sud, încearcă să ocupe o altă poziţie, pentru a ocupa un alt teren. Enclava Abyei, Kordofanul de Sud şi Statul Nilului Albastru, care aparţin de drept Nordului, sunt disputate de către cele două entităţi.
“Aşteptările populaţiei sunt foarte mari, iar guvernul va trebui să le gestioneze şi să inspire încredere oamenilor”, adaugă The Guardian. Deşi astăzi e zi de sărbătoare, când guvernul de la Juba va avea greaua misiune de a transforma o naţiune novice într-un stat funcţional.
Potrivit sursei citate, Sudanul este cea mai mare ţară africană şi ocupă a zecea poziţie după suprafaţă în lume.
Un model iPhone 4, care aparţinea unui instructor de zbor american, a rezistat unei căzături de la o înălţime de peste 300 de metri cu doar câteva zgărieturi.
Instructorul de zbor Ron Walker a scăpat telefonul mobil atunci când se afla în avion, la o înălţime de 304 metri, şi nu s-a gândit nicio clipă că îl va recupera întreg.
Acesta i-a cerut unui prieten să descarce aplicaţia Find My iPhone pe mobilul său şi în câteva minute a aflat unde căzuse iPhone-ul.
Când a mers să îl recupereze, acesta a rămas surprins că telefonul era doar puţin zgâriat, însă funcţiona. Telefonul mobil iPhone 4 căzuse într-o zonă cu mulţi copaci, iar aceştia i-au amortizat căderea, crede Walker.
iPhone 4 este acoperit cu două folii de sticlă aluminosilicată, acelaşi material folosit pentru geamurile de la elicoptere sau trenuri de mare viteză.
Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro
Don şi Elvis
Don-ul, cuvânt din lexicul italienesc, desemnează titlul de preot, dar şi de părinte. Astfel, pe lângă preoţi, îl avem şi pe Don Corleone, Nasul, părintele mafiot care a impresionat milioane de oameni prin cărţile cu acest subiect, filme ori jocuri; dar şi pe cunoscutul erou de roman, personajul lui Miguel de Cervantes, Don Quixote. Dacă primul este un mafiot care înspăimânta cu ameninţarea sângelui, al doilea nostru don desemnează tocmai idealistul naiv într-o lume în care predomina minciuna, vulgaritatea şi prostituţia.
Elvis Presley, cel mai valoros artist din toate timpurile dacă ne raprotam la cele un miliard de discuri vândute, supranumit Regele rock-ului, este omul care a popularizat cel mai mult fenomenul rock-ului în plan mondial. Prezenţa regelui scenica şi stilul vestimentar nonconformist se pretează de minute cu talentul său de compozitor şi interpret cu o inimă de aur. Personaj de joc computerizat (mafiot al anilor ’60 în Grand Theft Auto 2), solist vocal, compozitor şi actor, Elvis Aaron Presley s-a născut pe 8 ianuarie 1935 în Tupelo, Mississippi şi ne-a părăsit pe 16 august 1977.
Don Elvis
Don Elvis, pe numele său Antoniu Petrescu, este un preot catolic care are şi o carieră de rock-er. Solist şi compozitor, Don Elvis nu este doar impersonatorul artistului Elvis Presley, ci realizator de albume, cu o carieră originală; compunând şi interpretând melodii de rock’n'roll şi creştine. Articolul cu Don Elvis vine ca o continuare a celui intitulat Rock-ul şi religia, în care arăt armonia între religie şi fenomenul rock.
Don Elvis a ajuns cunoscut în ultimii ani, având 40 de milioane căutări pe internet; cu acest număr fiind cel mai cunoscut Don din lume, devansându-l la căutări pe însuşi regele rock-ului, Elvis Presley. Născut în anul 1972 la Bucureşti, Don Elvis este stabilit din 2004 în oraşul Avezzano din centrul Italiei. Are la activ patru compact-discuri oficiale: „Credinţa, Speranţa, Dragostea”, „Dragostea Divină”, „Christmas Songs” şi „Don Elvis”, în care muzică religioasă se împleteşte cu muzica profană.
Papa Benedict al XVI–lea, fan Don Elvis
Compact-discul în limba italiană poartă tilul „Divino Amore”, el a ajuns chiar în mâinile Sfântului Părinte Benedict al XVI–lea, iar cei de la SkyTV din Italia lucrează la un promo documentar avându-l ca protagonist.
Don Elvis separa în totalitate informaţia oferită de Dumnezeu în cadrul bisericii cu informaţia Dumnezeiască din arta şi muzica, necorelandu-le chiar dacă este şi artist (curios fapt); el nu are un curent muzical bine conturat şi este mirat atunci când este numit, Don Elvis”, în schimb însuşi el semnându-se cu acest pseudonim.
Cristian Bodnărescu: Atât slujba pe podiumul bisericesc cât şi o cântare pe unul de concert reprezintă transmiterea unei informaţii Dumnezeieşti către public. Care este semnificaţia podiumului bisericesc şi cea a scenei concertului de rock?
Don Elvis: Salve, mai întâi de toate aş pune intre virgule “podium bisericesc”!! Când slujesc la altar, bineînţeles, este o situaţie diferită din toate punctele de vedere, ontologic, existenţial, substanţial pentru faptul că “în persona Christi” preotul consacra pâinea şi vinul, distribuind la momentul împărtăşaniei trupul şi sângele lui Iisus pentru mântuirea omului. Acest lucru este de o importanţă unică pentru cine crede… Un moment intens care ne ajuta să ne relaţionăm cu sfera dumnezeiască, al sacrului, care umple viaţa şi ajunge acolo unde siguranţa sferei materiale se opreşte… Pe scena “on stage”, sunt DON ELVIS, artistul, care are ceva de împărtăşit cu publicul ca şi: emoţiile, sentimentele, sensul umorismului, adică acel ceva care provine de la D-zeu, în alte cuvinte – MUZICA-
În amândouă ipostaze, încerc să cobor în dimensiunea momentului pentru a oferi destinatarului ceea ce doreşte, ca preot un cuvânt bun, o rugăciune, un semn de speranţă; iar ca artist, cântece care să ajungă în inimă, un moment de distracţie.
Cristian Bodnărescu: Stilul muzical rock este genul tău preferat sau predomina un alt gen de muzică în viaţa ta?
Don Elvis: Sincer, nu înţeleg cum şi de ce “media” m-a poreclit “preotul rock” mai ales ca eu cânt diferite genuri muzicale: gospel, blues, rock, ballads, country… Îmi place muzica bună, de calitate şi nu comercială, care după un an – doi deja nimeni nu îşi mai aminteşte, acea muzică care din păcate se difuzează şi promovează la radio şi la televiziune şi sincer îmi pare rău; sunt aşa de mulţi cântăreţi care merita mult mai mult şi care nu au succes pentru că în spatele lor nu are cine să-i sponsorizeze sau cine să-i promoveze… În ceea ce mă priveşte am cântat cam de toate până acum, de la muzica de opera, polifonica, religioasă, gospel la blues, pop, rock, ballads, country şi aşa mai departe. Nu am un gen muzical preferat, important este să mă ungă înăuntru, în suflet, să-mi transmită ceva, o emoţie, un sentiment…
Cristian Bodnărescu: Elvis Presley este artistul şi rock-er-ul tău preferat. Ce artist şi muzician îi urmează?
Don Elvis: Sigur, Elvis este “prima mea iubire” dar precum spuneam, ascultcam de toate, îmi plac vocile de excepţie de tip Aurelian Andreescu, Andra, din România, Tom Jones, Celine Dion, Tony Christie, Engelbert Humperdinck, lista este lungă… Fac o precizare, nu-mi place muzica anilor ’80 – ’90 şi cea comercială, unde virtuozitatea artistului este înlocuită de asazisa muzica virtuală, făcută pe computer… Părerea mea, muzica s-a oprit în anii ’70.
Cristian Bodnărescu: De ce ai plecat din România? Care este diferenţa între România şi Italia?
Don Elvis: Am plecat din România pentru că nu mi s-a dat posibilitatea de a mă realiza că om, ca preot şi ca artist… mentalitatea unora, din acea epocă. Apropo, sper că între timp, lucrurile să se fi schimbat, era aşa de limitată şi de îngustă, că nu-ţi lasa de ales “o questa minestra o questa finestra”, am spune noi aici în Italia, adică ori te pui în rând cu lumea, ori schimbi aerul… Biserică din România, în acea vreme, probabil nu era “pregătită” să îmbrăţişeze o “deschidere a mentalităţii”, avea motive şi justificări întemeiate pentru a apăra cu înverşunare tradiţia şi aplicarea educaţiei tinerilor care doreau să devină preoţi, sincer ìi compătimesc… Italia mi-a dăruit totul, ceea ce am visat: am devenit preot, sunt un’artist recunoscut atât în Italia cât şi în restul lumii, obţinând chiar cetăţenia italiană. Ce mi-aş putea dori mai mult??? Cu toate acestea, iubesc România şi chiar doresc să colaborez cu industria muzicii de acolo…
Cristian Bodnărescu: În România nu se poate trăi din muzica rock şi în genere din muzica. În antiteza, cum este situaţia din Italia?
Don Elvis: Da, o întrebare reală, ai dreptate; din păcate este destul de greu să rămâi la suprafaţă ca artist, să-ţi faci o situaţie cu muzica în ziua de azi, dar nu imposibil… Că peste tot, un artist, un cântăreţ care doreşte să trăiască din muzica, are nevoie, pe lângă virtuozitatea sa, de o “pilă” am spune noi, acolo sus… Nici în Italia situaţia nu este strălucitoare, trăim un moment istoric destul de critic, din toate punctele de vedere şi cultura, lumea artistică în general, are de suferit dincauza crizei globale în care ne găsim…
Cristian Bodnărescu: Lasă un mesaj pentru romanii care ascultă Radio Zidul!
Don Elvis: Doresc să urez romanilor de pretutindeni fericire şi noroc, fiţi voi înşivă şi puneţi în practică ce aveţi mai bun, calităţile, inclinaţiile, urmăriţi inima voastră, astfel făcând, veţi fii fericiţi!! Toate cele bune!!! Mulţumesc lui Cristian pentru această posibilitate de a mă face cunoscut şi în România!
Joi 7 aprilie 2011 în cadrul emisiunii Eroii rock-ului îi va fi dedicată o rubrică artistului Don Elvis. Sunt Cristian Bodnărescu şi vă invit pe toţi să o ascultaţi începând de la orele 20: 00 accesând site-ul www.radiozidul.ro
Cristian Bodnărescu